Delta Dunarii

 Delta Dunării este o unitate de relief situată în estul României pe cursul Dunării, fiind cea mai nouă unitate de relief a ţării, o câmpie aflată în stadiul de formare. Procesul de aluvionare este realizat de Dunăre care la vărsarea în Marea Neagră depune anual însemnate cantităţi de aluviuni, contribuind astfel la creşterea Deltei. Prezentare generală Delta Dunării este cea de a două deltă din Europa şi a cincea din lume din punctul de vedere al mărimii sale şi este cea mai bine conservată din Europa. De asemenea este considerată a fi cea de a treia zonă ca importanţă ecologică din lume. În 1991 a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, ca rezervaţie a biosferei. Din suprafaţa totală de 4152 kmp ai deltei , 3446 aparţin României, restul revenind Ucrainei. Dacă includem şi complexul lagunar Razim Sinoe, teritoriul Deltei creşte la 5165 kmp. Din punct de vedere genetic şi al statutului de parte a patrimoniului mondial complexul Razim Sinoe face parte din Delta Dunării Relieful Delta Dunării este o câmpie aluvială în formare unde domină zonele mlăştinoase, acoperite de stuf şi vegetaţie abundentă şi un număr mare de lacuri şi canale. Delta are aspectul unui triunghi echilateral de mari dimensiuni având laturile de circa 75-80 de km. Altitudinea medie este de 0.52 m, mare parte a teritoriului fiind sub un metru iar 20% din Delta Dunării se află sub nivelul mării. Dunele şi grindurile sunt cele mai mari formaţiuni din deltă, ele fiind şi cele mai înalte zone ale acestui paradis al apelor (Grindul Letea – 12.4 m, Grindul Caraorman – 7 m). Cele mai insemnate grinduri din Delta Dunării sunt: grindurile fluviale (Chilia, Caraorman, Pardina, Stipoc), grindurile fluvio-maritime(Letea, Sărăturile, Crasnicol) şi grindurile mai mici Zăton Buhaz, Crucea, Creţu, C.A. Rosetti. Teritoriul Deltei Dunării poate fi împărţit în două subregiuni geografice: Delta propriu zisă (situată între braţele fluviului) şi complexul lagunar Razim Sinoe, aflată la sud de braţul Sfântu Gheorghe. De asemenea se mai practică o altă delimitare şi anume delta fluvială şi delta maritimă. Formarea Deltei Dunării Delta Dunării s-a format într-un vechi golf al Mării Negre, Golful Tulcea. Acesta a fost umplut cu aluviuni incepând cu perioada Cuaternară. Umplerea s-a realizat în mai multe faze fiind favorizată de fluxul şi refluxul mic din Marea Neagră. Prima faza a constat din formarea unui cordon litoral care a barat parţial Golful Tulcea. În faza a doua golful este închis în întregime transformându-se în lagună. În faza următoare, a treia laguna este umplută cu aluviuni şi în zona mlăştinoasă nou formată se conturează braţul Sfântu Gheorghe – cel mai vechi braţ al Dunării. Tot în această fază se închide golful Babadag, formându-se complexul lagunar Razim Sinoe. În faza a patra cordonul litoral iniţial este străpuns pe aliniamentul actualei localităţi Crişan de un nou braţ al Dunării – Sulina, care avansează rapid spre mare datorită cantităţii mari de aluviuni. În faza a cincea cordonul litoral este străpuns din nou de această dată de braţul Chilia, în dreptul viitoarei localităţi Periprava. În prezent acest braţ transportă cea mai mare cantitate de apă şi aluviuni, contribuind la formarea unor noi teritorii ale Deltei Dunării. Braţele Deltei La ceatalul Ismail (la Pătlăgeanca) Dunărea se desparte în braţele Chilia (la nord) şi Tulcea (la sud). Cel de al doilea se bifurca la rândul său la Ceatalul Sfântu Gheorghe în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe, acesta din urmă fiind cel mai sudic braţ al Dunării şi cel mai vechi dintre toate. Braţul Chilia, cel mai nordic, are o lungime de 104 km, transportă aproximativ 60% din apele şi aluviunile Dunării şi formează pe o bună porţiune graniţa României cu Ucraina. Braţul Sulina este cel mai scurt, doar 71 de km, este rectiliniu şi datorită faptului că pe ea se desfăşoara navigaţia vaselor maritime este în permanenţă dragat. Braţul Sfântu Gheorghe, cel mai sudic, are o lungime de 112 km şi transportă 22% din debitul Dunării. În dreptul acestui braţ începând cu secolul 19 a inceput să se formeze o deltă secundară (Insulele Sacalin) care în prezent are o lungime de 19 km. Rezervaţiile Pe teritoriul Deltei Dunării au fost create mai multe rezervaţii naturale fiecare cu specificul său propriu şi cu elemente protejate specifice. Printre cele mai importante rezervaţii amintim: Roşca-Buhaiova Lacul Nebunu Pădurea Letea Vătafu-Lunguleţ Istria-Sinoie Grindul Lupilor Pădurea Caraorman Insula Popina Lacul Răducu Arinişul Erenciuc Sărături Murighiol Sacalin Zătoane Lacul Belciug Periteaşca-Leahova Capul Doloşman Grindul Chituc Lacul Rotundu Lacul Potcoava Clima Clima din Delta Dunării este temperat continentală cu influenţe pontice pe alocuri cu climat semiarid. Precipitaţiile sunt scăzute, în jur de 360 mm pe an iar nebulozitate este cea mai scăzută din România. Temperatura medie multianuală este de 11 grade Celsius. Verile sunt călduroase cu precipitaţii minime, iarnile sunt relativ blânde cu strat de zăpadă minim şi care se menţine doar scurte perioade de timp în iernile mai aspre. Apele Teritorul Deltei este prin excelenţă un ţinut al apelor. Zecile de lacuri, canale, gârle şi mlaştini care intră în componenţa sa sunt elementele principale ale sistemului hidrografic al biosferei Deltei Dunării , bineînţeles alături de braţele principale ale Dunării. Printre cele mai importante lacuri amintim: Roşu, Puiu, Puiuleţ, Lumina, Tătaru, Merhei, Matiţa, Fortuna, Gorgova, Trei Ozere, Erenciuc. Canalele sunt dacă vreţi sistemul principal de circulaţie în Deltă, ele asigură improspătarea apelor din lacuri şi suportul pentru transportul pe apă. Cele mai mari canale sunt: Dunavăţ, Cordon Litoral, Litcov, Dranov, Caraorman, Crasnicol. Dintre gârle trebuie enumerate: Păpădia, Litcov, Lopatna, Şontea Fauna Fauna Deltei este probabil cel mai important factor pentru care acest teritoriu a fost declarat ca şi rezervaţie a biosferei. Păsările reprezintă faima Deltei Dunării, aici se intâlnesc peste 327 de specii de păsări ceea ce este cea mai bogată şi variată colonie de păsări din Europa. Din totalul speciilor de păsări 218 cuibăresc în Deltă, restul fiind doar în trecere, fiind prezente doar în anumite sezoane. Dintre speciile de păsări ocrotite din Delta Dunării amintim: pelicanul comun şi pelicanul creţ, piciorongul, ciocintors, egreta mică şi egreta mare, lopătarul, călifarul alb şi călifarul roşu, lebăda mută şi lebăda cântătoare precum şi una dintre cele mai rare păsări din Europa: vulturul codalb Peştii sunt atracţia celor împătimiţi în arta pescuitului sportiv. Aici trăiesc 110 specii de peşti dintre care 75 sunt specii de apă dulce. Printre cele mai valoroase specii de peşti din Deltă se numără cu siguranţă sturionii. Aceştia sunt apreciaţi mai ales datorită icrelor negre (caviarul). Dintre speciile de sturioni existente pe plan mondial sunt prezente în Delta Dunării: morunul, nisetrul, păstruga (sturionii marini), cega şi viza (sturionii de apă dulce). Alte specii de peşti: scrumbia (peşte migrator), crapul, carasul, bibanul, ştiuca, somnul (cel mai mare peşte din Deltă – poate ajunge chiar şi la 400 de kilograme), salăul, avatul, roşioara Mamiferele sunt reprezentate mai ales de animale de talie mică: vidra, nurca, dihorul, enotul, vulpea. Reptile şi amfibieni se intâlnesc la tot pasul. Cele mai reprezentative fiind broaştele ţestoase şi şerpii de apă Flora Vegetaţia Deltei este luxuriantă, pe alocuri vizitatorul are impresia că se află într-o veritabilă junglă. Putem deosebi mai multe tipuri de plante: plante de uscat , plante riverane şi de plaur şi plante cu frunze plutitoare. Dintre plantele de uscat menţionăm plopul, arinul, salcia albă, frasinul. Plantele riverane şi de plaur sunt reprezentate de stuf, papură, măcriş, floarea de nu mă uita, feriga de apă, izma broaştei. Un aspect interesant de notat este faptulo că Delta Dunării reprezintă cea mai compactă suprafaţă stuficolă din lume (circa 240 000 de hectare). În ceea ce priveşte plantele cu frunze plutitoare, ele sunt reprezentate de nufărul alb (Castalia Alba), nufărul galben, iarba broaştelor, limba apei, ciulinii de baltă. Un element de vegetaţie aparte îl reprezintă plaurii – aceştia sunt insule de vegetaţie plutitoare, un veritabil amestec de rădăcini, ierburi, stuf şi resturi organice. Plaurii se formează atunci când în rizomii de stuf (tulpinile subterane ale stufului) se acumulează gaze care duc la ridicarea stratului de stuf. Plaurii sunt de mai multe tipuri: mobili (se deplasează liber), împotmoliţi şi fixaţi. Plaurii pot fi periculoşi pentru navigaţie deorece împinşi de vânt pot închide canalele sau lacurile îngreunând semnificativ navigaţia. Populaţia Delta Dunării este cea mai puţin populată zonă din Europa temperată, densitatea medie fiind de 2 locuitori la kmp. Populaţia totală se ridică la aproximativ 15000 de locuitori din care 4600 în oraşul Sulina iar restul în 27 de sate. Dintre aceste sate doar 3 au mai mult de 500 de locuitori. Printre cele mai importante localităţi se numără: Sulina, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche, Crişan, Malicu, Pardina, Mila 23, Caraorman, Periprava. În ceea ce priveşte componenţa etnică a locuitorilor aici putem întâlni o gamă variată de naţionalităţi. Alături de români trăiesc ruşi lipoveni, turci, tătari, ucrainieni. Sursa: https://www.ropedia.ro/obiective/Tulcea/Sfantu_Gheorghe/Delta_Dunarii/