Pestera Bolii

 Pestera Bolii este situata in partea de nord a orasului Petrosani, pe drumul ce leaga Valea Jiului de Tara Hategului. Numele pesterii provine de la familia Bolia care a avut proprietati de pamant si paduri in zona. Acest nume apare prima data in secolul al XV-lea ( 1404 ), intr-un act de donatie al lui Sigismund, in care, printre altii primea proprietati si voievodul Bolia, din Zarand. Pestera se afla la o altitudine de 720 m, are o lungime de 455 m cu o diferenta de nivel intre intrare si iesire de 2-3 m. Este singura pestera din tara, care este strabatuta pe toata lungimea ei de un rau. Bine de stiut: In prezent, pestera este asigurata de Asociatia PETRO-AQUA, care a inceput reamenajarea acesteia. Astfel sala mare a fost denumita „ Sala de concert si dans” ca urmare a acusticii deosebite de care a dat dovada. Dar legendele sunt nealterate şi atrag ca un magnet. Astfel, bătrânii povestesc că în muntele în care apa a sculptat Peştera Bolii se găseşte o comoară ascunsă de daci pentru a nu cădea în mâna romanilor şi care este protejată de un crunt blestem. Locul nu îl cunoaşte nimeni, că sigur s-ar fi găsit vreun curajos să înfrunte blestemul comorii, iar localnicii spun că şi cei care, în timp, au găsit carele cu aur dacic nu s-au mai întors în lumea asta ca să le arate locul. Nenea Mitu este un localnic în vârstă de 80 de ani, dornic de a spune legenda comorii din Peştera Bolii, pentru ca şi generaţiile următoare să le ducă mai departe. „O... păi, comoara există. Este aur acolo de cea mai bună calitate, dar nimeni nu îl găseşte. Tata ne povestea cum copilul lui Dumitru, un momârlan care avea casă pe Valea Arsului, a plecat după comoară. Vroia să ia atât aur cât să-şi ia doi boi. Nălucile care o apără erau să-l omoare. S-a dus el împreună cu un aghiotant al lui şi, după ce au tot căutat, au găsit locul unde este ascunsă. Băiatul şi-a lăsat aghiotantul acolo ca să ştie unde să se întoarcă şi el s-a dus în cătun după ajutoare. Când s-a întors, n-a mai dat de aghiotant şi locul unde era comoara s-a schimbat. A mai găsit o coadă de topor lângă o cioată, unde făcuse semn să ştie poteca până la comoară. Locul s-a tot schimbat şi nu mai ştia unde este. Abia după o săptămână a ajuns acasă, bolnav şi înfometat", povesteşte bătrânul. Mai mult, din moşi-strămoşi se spune că Peştera Bolii nu e nici pe departe aşa cum o văd ochii noştri neiniţiaţi. Cândva copii, bătrânii de acum au aflat de la bunicii lor că în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid, iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci. Sursa: http://locuridinromania.ro/pestera-bolii.html