Cimitirul Vesel de la Sapanta

 Din toata tara, locul in care se face cel mai mare haz de necaz este…Cimitirul de la Sapanta, din Maramures, unic prin atmosfera de acolo si prin faptul ca se rade in fata mortii (sincer sa fiu, oricat de amuzante ar vrea sa para, mie tot triste mi s-au parut versurile de pe cruci). Doua lucruri m-au frapat la cimitirul din Sapanta: atmosfera de acolo, inviorata de crucile albastre si imaginile colorate si faptul ca cimitirul se afla in inima satului. Din ce am mai vazut pana acum, cimitirul este undeva la marginea satului, separat de case. La Sapanta, cimitirul este in mijlocul caselor satului, iar oamenii se odihnesc pe bancuta din fata portii cimitirului. Cimitirul Vesel nu este prea “batran”. Contrar asteptarilor mele si desi se spune ca “sarbatorirea mortii” este specifica culturii dacice in Romania, Cimitirul de la Sapanta nu are decat 80 de ani. Artizanul acestui cimitir este artistul popular Stan Ion Patras, care a imbinat in crucile de la Sapanta talentul sau de pictor, sculptor si poet. Inspiratia i-a venit de la priveghiurile din zona, unde oamenii care participa amintesc de viata celui dus, glumesc pe seama lui, beau si mananca. Crucile respecta acelasi tipic: in partea de sus este descrisa in cateva imagini sumare viata sau moartea persoanei in cauza si in partea de jos este explicata in versuri imaginea respectiva. Toate elementele sunt pictate pe cruci de stejar vopsite in “Albastru de Sapanta”. Epitafurile, adica poeziile haioase despre cei decedati, sunt sincere si oarecum naive in destainuiri si nu iarta niciun pacat al celui decedat. Sursa:https://razvanpascu.ro/2010/08/06/%E2%80%9Cromania-e-frumoasa%E2%80%9D-3-cimitirul-vesel-de-la-sapanta/